îți las 3 minute să-mi părăsești blogul. 

luni, 19 noiembrie 2012

bucată din mine

Ai cei mai frumoși ochi, păru-ți mereu are formă, hainele sunt gri, iar teneșii... mereu călcați. Esti foarte inteligentă, frustrată, dar îmi place să te numesc naivă. Defapt, încă-mi curge sânge pe ambele părți pe care m-ai rumenit. Și acum ești o copilă care-și caută ridurile, în aceeași epocă, ca și mine. Tot ce gândești este bine punctat, motiv pentru care eu sunt publicul tău, aș prefera să înțeleg totuși modul tău de eliberare, dar ai dreptate, nu îl înțeleg și nici nu știu dacă îl voi înțelege vreodată. Îți aduni memoria pe o hârtie electronica sperând să nu-ți pierzi gândurile. Sintetizez sufletul și încerc cât pot de mult să mă prind de ceea ce simți. Încerci să nu-ți eliberezi speranța pentru că-ți pasă. Speri să-ți găsești sensul în timp ce alergi haotic, fără ca nimeni să nu te prinda din urmă. Sens, fără de care nu ai fugi, sens existent însă. Toate bucățile de carne din jurul meu îmi râd spunându-mi cât sunt de bună față de ele. Le condensez prospețimea, răd cu ele, căci ele nu-mi cunosc partea crudă. Și eu ajung adesea în preajma ta sperând să-mi vezi sufletul, în schimb tu nu mă sperii, îți place să mă explorezi și să mă manipulezi. Tot ce fac e ca o durere de măsea, al naibii de apăsător dar cu un singur punct de fapt. Dacă am crezut că te cunosc - m-am înșelat. Mi-ai fost mereu aproape. Vrei să-mi stresezi fericirea în timp ce pe interior falsează. Vă ajut cu ceva, domnule? Nu mulțumesc. Mai e o singură secundă până la explozie. Păcat că secunda se împletește într-o lume plină de oameni fără personalitate și te-a găsit pe tine. Nu are de ce să explodeze.

sâmbătă, 5 mai 2012

amintiri




 Mi-am așezat sub o cărămidă toate
și apoi le-am ridicat cu o macara
doar ca să le scap
într-o completă absurditate

și-au curs ani împreună
aproape 3
pentru că trei se transformă
și se tot adună... și se tot adună.




sâmbătă, 28 aprilie 2012

02:08







      Se așterne întunericul
peste cristalul meu din ploaie
se așează încet și trece de zeci de ori
fără ca eu să îl observ
supăr sau prinde
      încet-încet trece peste vocea ta
îi acoperă pe toți
și mă acoperă și pe mine





 

vineri, 10 februarie 2012

00.48

Se adevereste ca sangele meu este albastru,
deci albastrul tau imi curge prin vene.
Mi-ai spus ca ma iubesti,
dar nu se poate defini in cuvinte cat de mult o fac eu.

se poate creea o lume doar a noastra,
dar numai cu ajutorul unui unul
ce poate fi binar sa nu.
important e ca eu sunt un arhitect
ce te pot finisa, dupa bunul plac.

Tie nu ti-ar conveni
si de aceea eu sunt singurul arhitect
ce se muleaza pe situatia in sine
si care isi calculeaza orele ramase pana la moarte.

Ma bucur de ele,
Ma bucur de tine,
Ma bucur in tine,
Ma bucur cu tine!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

22:06



Despre unele persoane știu totul.

Despre altele, prea puține.

Despre mine însă se știe îndeajuns.


M-am legat de scaun

copleșit de viziuni

am pierdut șirul zilelor

ștergându-ți buzele de lacrimi,

mă strigă copilăria

și mi-e frică, frică să mă-ntorc

în umezeală, căci pentru mine,

umezeala ucide.